Social

Șefi teroriști și sindicate inutile

O știre ce a făcut zilele acestea înconjurul televiziunilor/site-urilor de știri și pe care o puteți găsi aici, ne relatează despre o doamnă, manager la un post de radio local ce aparține rețelei naționale de Radiodifuziune, care este acuzată că și-a terorizat colegii -subalternii, ar prefera ea, probabil- atât psihic, dar și fizic. Dacă vă interesează, în articolul linkuit găsiți mai multe detalii.

Oricum, dacă o fi așa sau nu, nu e treaba noastră să stabilim, se vor face investigații în acest sens, în urma cărora nu se va stabili nimic, dar se vor face. Aici vorbim de un cadru general de desfășurare a lucrurilor.

Într-o lume ideală astfel de persoane nu ar ajunge șefi, dar dacă totuși ar ajunge, într-o societate normală, la prima -hai, maxim a doua!- abatere de acest gen, ar trebui trimiși acolo unde l-a trimis odată Adrian Păunescu pe un coleg de platou care era mult prea obraznic la adresa lui, respectiv pe strada ‘Zdamă-sii, să-l caute, iar mai apoi să te retragi în tihnă spre noi oportunități de joburi și oameni faini. Asta într-o societate normală, într-una anormală și abundentă în mitocănie, nesimțire, mârlănie și prejudecăți de tot felul, unele dintre ele chiar împământenite în zicale populare idioate -dar aplicabile la noi, din păcate- de genul “dacă ridici mâna la șef, cade pita de sub braț…”, înghiți și taci sperând ca lucrurile să se schimbe. Ei bine, nu se schimbă! Dacă pe lângă propria persoană de care trebuie să ai grijă, mai pui și un copil, doi, sau alte obligații de genul ăsta, e și mai nașpa, tăcerea și limitele suportabilității tale devin din ce în ce mai vaste.

Desigur, într-o situație de genul de mai sus și într-o societate cât de cât “cu toate țiglele pe casă”, ți-ar putea veni în ajutor sindicatele că doar au și acest rol, dar nu la noi și nu acum. Ele, liderii lor, sunt prea ocupați să-și astâmpere dependența de tutun și cafea purtând discuții, căci la asta se pricep/cred că se pricep, maxim. În afară de 2-3 lideri care mai se agită și strigă când treaba stă să se împută, restul poartă “consultări și negocieri” ale nimicului care se pregătește pentru angajați, ca mai apoi să le explice de ce nu se poate și cum s-ar putea, folosind mult prea des formula “o să…”. Chiar și așa, probabil că în realitate ei fac o treabă foarte bună, altfel nu pot să-mi explic cum, nu după mult timp, îi putem vedea numiți șefi -te miri pe unde-, sau unși parlamentari. Desigur, toate acestea ca răsplată a excelentei reprezentări a angajaților, nu pentru că i-au ținut de proști, nu, nici vorbă…

Acestea fiind spuse, și ca să închei într-o notă optimistă, soarele răsare și mâine, iarba înverzește… La naiba! E toamnă, a venit frigul și trebuie să dăm drumul la centrală. Hai, BO$$, trecem și iarna asta…

P.S. Să mă scuze liderii de sindicat care își fac treaba, nu mă refeream la ei, ci la colegii lor, mai jjjmecheri…😉

Foto: consultanta-psihologica.com

Fii sociabil, se poartă...
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Email this to someone
email

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply