CE FILME MAI VEDEM

Rambo, nostalgie și KFC

Am ajuns cu vreo 45 de minute mai repede la cinema, trebuia să achit și să ridic biletul rezverat online. Am mai cumpărat unul în plus, între timp mă sunase B. să-mi ia pulsul, și după ce i-am spus planurile mele de viitor pe termen scurt, a zis că se bagă și el.

Am luat biletele, am făcut niște cumpărături, m-am întâlnit cu B., ne-am îngrămădit niște fum în plămâni, m-am mai întâlnit cu niște prieteni de familie, după care am intrat în sală să ne ocupăm locurile. Încă rulau reclame, urma să înceapă filmul, “Rambo: Last Blood”.

Nu-mi place să dau spoilere, nici să primesc. Așa că vă spun doar atât, filmul merită văzut!

Încă de când m-am așezat pe scaun, mă cam luase nostalgia. Recunosc, de când am vazut titlul filmului chiar. Încă de pe vremea de când eram un pici, Rambo era în mare vogă, mai precis spus, încă chiar dinainte să mă nasc. Îmi aduc aminte cum ne uitam toată familia la filmele cu el, iar tata ne citea cu voce tare, mie și fratelui meu, subtitrarea filmului, să mai înțelegem și noi câte ceva. Eram încă analfabeți pe vremea aia, între timp, am dat analfabetismul pe miopie, asta e, câștigi ceva, pierzi altceva.

Revenind la Rambo, Rambo a fost mai mult decât un film și cu siguranță mai mult decât un personaj. Nu exista om să nu fi auzit de Rambo, chiar dacă nu l-a vazut. Cu timpul a devenit un adjectiv, stil de viață pentru unii, poreclă pentru alții și tot așa. Fiecare l-a înțeles pe Rambo după bunul plac și, și l-a asumat la fel, discreționar și personal. Iar acum, la o viață de om distanță, Rambo ne-a anunțat că își va da ultima bătălie, și a făcut-o. De aici și nostalgia mea cred, am conștientizat încă o dată că au zburat niște ani și că la fel ca orice lucru din viața asta, orice început are un sfârșit ce-l așteaptă după colț.

După o despărțire de asemena anvergură, de la film am plecat la KFC să mâncăm ca porcii, dar pe fond emoțional, niște salată…Ce altceva să faci?! Fiecare sfârșit de relație își cere tributul, fie te îmbeți până uiți cine ești și cum ai ajuns acolo, asta în cazul fericit dacă mai știi unde ești, fie mănânci în neștire niște vegan food, culeasă de prin vreun abator. Dacă ești serios, le faci pe amândouă. A doua zi era luni, așa că ne-am oprit la a doua variantă.

Și pentru a încheia într-o notă optimistă în ceea ce îl privește pe Rambo, este așa cum ar spune baietii de la B.U.G. Mafia și anume, acesta va învia de fiecare dată când dăm play la vreun film cu el, iar până atunci, sunt convins că o să avem ocazia să întâlnim destui Rambo și în viața de zi cu zi, și nu în cel mai pozitiv sens al comparației. Mai ales la noi, pare că este inflație.

Mai adaug doar faptul că dacă n-am fost acolo când Rambo și-a purtat prima bătălie, sunt bucuros si mândru că am fost la ultima.

Hai, noapte bună!

P.S. În poze sunt eu -cel cu pulover și căciulă- și cu frate-meu. După cum puteți vedea, el era mai tare ca mine. Întodeauna a fost așa.

Fii sociabil, se poartă...
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Email this to someone
email

No Comments

    Leave a Reply